Școala este o comunitate

Astăzi, 8 februarie 2021, după o lungă așteptare din partea școlarilor, a părinților lor, a profesorilor şi educatorilor, se reia școala cu prezența fizică, în conformitate cu regulile stabilite de Ministerul Educației și de Ministerul Sănătății. Deși sunt încă multe aspecte tehnice nerezolvate cu privire la diferitele scenarii, în funcție de procentul infectărilor dintr-o localitate, sau suspendarea temporară a cursurilor la depistarea unor cazuri de infectare în cadrul unei școli, este un sentiment general de detensionare că, în sfârșit, se va relua școala; dacă nu în condiții de normalitate totală, totuși se va reveni, măcar parțial, la ceea ce este în mod tradițional școala: un loc inclusiv fizic de formare intelectuală şi umană, căci obiectivul școlii nu este numai de a-i informa, dar și de a-i forma pe copii şi tineri.

A face cursuri față-n față este foarte important. A învăța împreună cu alți colegi este diferit de modul de a învăța de unul singur, în fața tabletei sau a calculatorului, închis într-o cameră. Elementul de socializare este fundamental în procesele de învățare. Este cunoscut că empatia, care se dezvoltă în interacțiunea cu ceilalți, și aspectul emoțional favorizează învățarea. Multe elemente aparent marginale participă la formare; să ne gândim doar la fenomenele de emulație între elevi, colaborarea între cei de aceeași vârstă, prezența fizică a dascălului, față de care într-o zi vor fi recunoscători.

În ultimele luni s-a făcut școală „la distanță”, s-a mizat foarte mult pe tehnicile online. Dacă nu fi fost această posibilitate, ar fi fost mult mai dificil. Cred că această perioadă nefericită de pandemie va aduce şi un element pozitiv pentru școală: ceea ce s-a învățat cu privire la folosirea tehnologiilor digitale va rămâne, profesorii nu vor renunța la această experiență atunci când pandemia se va termina. Pandemia de coronavirus a luat prin surprindere mediul educațional. Mai înainte de pandemie, noile tehnologii erau mai restrânse ca răspândire, acum toată școala a făcut un salt de calitate, depășind, în multe locuri, decalajul periculos în ceea ce privește accesul la mijloacele digitale.

Pandemia este încă o rană deschisă; școala a suferit foarte mult. Întoarcerea elevilor şi a profesorilor în școli, în sălile de clasă, marchează, însă, un moment de speranță. În ciuda dificultăților şi a pericolului încă persistent al răspândirii virusului, profesorii şi elevii, în momentul de față, înțeleg că trăim încă o fază istorică neobișnuită. Poate că peste 50 de ani, elevii de astăzi vor citi aceste evenimente ca pe o etapă din viața omenirii.

Speranța este ca omenirea să învețe ceva din această pandemie. Trebuie să înțelegem cât de importantă este cunoașterea, trebuie să insistăm mult în școală pe competențele științifice, pe formare intelectuală şi profesională. Astăzi, dacă reușim să ne vaccinăm, o facem datorită studiilor şi inovațiilor în domeniul medical şi științific. Știința este adevărata armă a omenirii, datorită ei vom avea un viitor şi o nouă speranță. Dar printr-o școală bine făcută, în condiţii de normalitate, atât cât este posibil.

Școala este o comunitate, formată din familii şi copii, din elevi şi profesori; toți au un rol de bază nu numai în procesul didactic, ci și în formarea persoanei. De aceea, întoarcerea la „normalitatea” școlii cu prezență fizică este motiv de bucurie şi de speranță.

Însă această reluare a școlii tradiționale va depinde mult de simțul de responsabilitate pe care atât elevii, cât şi profesorii vor şti să-l arate, mai ales în ceea ce privește respectarea normelor sanitare pentru a evita transmiterea Covid-19; și nu numai ei, ci și toți cei care sunt chemați să vegheze la bunul mers al societății şi cei care au responsabilitate în domeniul sănătății.

Este un eveniment care are incidență şi asupra vieții familiilor, în special a copiilor, a adolescenților, care au nevoie să se întoarcă în sălile de clasă deoarece tehnologiile, deși oferă acces la informare, nu pot substitui raportul personal pe care elevii îl au cu profesorii şi între ei, cu colegii de clasă, de școală. Şi este important ca tinerii să nu uite această perioadă în care s-au aflat departe de școală, în starea de urgență și starea de alertă instituite pentru contracararea răspândirii virusului, ci să aprecieze şi să valorifice faptul că se întorc şi sunt împreună cu ceilalți la școală. Școala a fost şi va rămâne un adevărat laborator de civilizație şi de iubire pentru formarea integrală a persoanei umane.

Redeschiderea școlii este motiv de bucurie şi de speranță pentru toți, inclusiv pentru Biserică. Aceiași copii care frecventează școala sunt prezenți şi în Biserică. Odată cu reluarea prezenței fizice la ore, revine şi pentru Biserică preocuparea de a relua activitățile catehetice prin întâlniri și nu doar în mod virtual.

Papa Francisc spunea că „pacea se construiește prin educație, prin formarea minții, prin formarea unui umanism care cuprinde, ca parte integrantă, dimensiunea religioasă a tinerilor”.

Salut acest moment al reluării școlii cu prezență fizică la ore şi exprim apropierea Bisericii față de cei care sunt beneficiarii direcți ai școlii, precum și față de personalul didactic, știind că viitorul țării se scrie pe băncile școlilor mai mult decât în alte aule. Școala rămâne locul prin excelență unde sunt plăsmuite cele mai bune calități personale şi comunitare ale celor care sunt speranța țării şi a Bisericii. Cât timp avem școală, înseamnă că mai avem speranță, lumină, viitor.

Împreună cu toți episcopii din țară, adresez o încurajare specială tuturor elevilor şi profesorilor, personalului care lucrează în școli, precum şi părinților și familiilor.

Pe toți îi însoțim cu rugăciunea şi afecțiunea noastră, a episcopilor şi a preoților, invocând asupra tuturor binecuvântarea lui Dumnezeu.

† Aurel Percă

Arhiepiscop Mitropolit de București

Responsabil cu învățământul în Conferința Episcopilor Catolici din România