2019. august. 22. Felicitam pe cei cu numele !
2019. august. 22. Felicitam pe cei cu numele !

Palatul episcopal

Vechiul sediu al Episcopiei romano-catolice de Satu Mare era situat în apropierea bisericii Calvaria, pe strada Szirmay (actuala Mihai Eminescu). În două din cele opt camere ale modestei clădiri locuia episcopul Hám János. În 1805 a început construirea actualului palat de pe strada Széchenyi (astăzi 1 Decembrie 1918), având la bază proiectele lui Bitthauser (Bittheuser) József. Acesta venise din Würzburg în comitatul nostru, fiind arhitectul de curte al conţilor Károlyi. Ridicarea palatului episcopal s-a derulat în mai multe etape. Între 1937 şi 1840 s-a construit casa scărilor, capela episcopală şi sala festivă. Lucrările au fost încheiate în 1851, an în care s-a mutat episcopul Hám János. Aripa de nord-vest a fost ridcată în 1859, iar corpul clădirii de legătură în 1892.

Palatul, la fel ca şi Catedrala, a fost construit în stil clasicist. Faţada monumentală se caracterizează prin simplitate şi armonie. Rămâne până astăzi una dintre cele mai frumoase clădiri ale oraşului. În epoca sa de glorie a avut o curte de mari dimensiuni care a fost redusă odată cu trasarea actualului bulevard Brătianu.

Monumentala casă a scărilor este decorată din 2006 cu un imens Cristos răstignit sculptat în lemn, realizat în anul 1777. Corpusul ar fi ajuns prin intermediul conţilor Károlyi în capela cetăţii din Ardud. După aceea a stat un timp în biserica din Şandra, apoi a fost dusă la Căpleni, iar de aici a ajuns la palatul episcopal. Dincolo de valoarea artistică, este şi aceasta o relicvă ce aminteşte de poetul Petőfi.

Sala festivă şi-a dobândit configuraţia actuală în 2004, în cinstea anului jubiliar. Aceasta a fost, în ultimii ani, locul de desfăşurare a unor evenimente, concerte, expoziţii de înaltă ţinută. Picturile expuse aici au fost restaurate cu ocazia anului jubiliar. Ele îi reprezintă pe mari episcopi de Satu Mare: Hám János, dr. Haas Mihály, Klobusitzky Péter, Kovács Flórián, dr. Boromisza Tibor, dr. Schlauch Lőrinc. Autorul primelor patru tablouri este Zahorai János, în timp ce dr. Boromisza Tibor a fost pictat de nepotul său Boromisza Tibor, iar portretul dr. Schlauch Lőrinc aparţine unui necunoscut.

Una din bijuteriile palatului este capela. Iniţial a fost complet nedecorată. A fost reconstruită în 1908 în timpul episcopului Boromisza Tibor pe baza planurilor arhitectului Foerk Ernő (1868-1934) din Budapesta. Atunci s-a realizat tavanul alcătuit din casete de gips. Acestea sunt ornamentate cu plăci de lemn şi rozete din gips aurite. Sub tavan se pot vedea basoreliefuri cu figurile Sfintei Elisabeta, Sfântului Ştefan, Sfântului Emeric, Sfintei Margareta, Fericitului Eusebiu, Sfântului Adalbert şi Sfântului Gerard. Mobilierul este confecţionat din plop siberian. Capela are un altar renumit. Acesta provine, asemenea corpusului, din capela cetăţii din Ardud, iar în faţa lui  s-a cununat poetul Petőfi Sándor cu Szendrey Júlia.

În prima partea a anului 2006 a avut loc renovarea generală a sălilor şi coridoarelor palatului. În această perioadă s-a întocmit planul de redecorare în urma căruia o serie de remarcabile opere de artă au fost expuse în clădire. Majoritatea lucrărilor provin din colecţia de tablouri fondată de episcopul Meszlényi Gyula. La fel ca şi alte creaţii, şi acestea au fost recent restaurate. Pe coridoarele de la parter au fost expuse portretele episcopilor sătmăreni, sfinţilor ordinului iezuit şi ale altor feţe bisericeşti. În acelaşi  timp şi sala de mese s-a îmbogăţit cu picturi valoroase. Aici poate fi vizionată, între altele, creaţia din secolul al XVIII-lea a pictorului de origine vieneză Kracker J. L. - Cina din Emmaus.

La parter se găseşte arhiva diecezană. Vizitarea acesteia este restricţionată întrucât lucrările de prelucrare, sistematizare şi pregătire a evidenţei pe calculator a materialelor sunt în curs desfăşurare.

La intrarea în sala festivă se găseşte tabloul lui  Kovács Mihály care îl reprezintă pe dr. Schlauch Lőrinc, iar pe coridorul de la etaj poate fi văzută galeria cu mai mulţi episcopi şi prelaţi sătmăreni. În apropierea cabinetului de lucru al episcopului este expus portretul baronului Fischer István - primului episcop de Satu Mare, ajuns mai târziu arhiepiscop de Eger.

Cu ocazia transformărilor care au avut loc în 2006 a fost renovată şi sala de şedinţe. Ca şi în cazul casei scărilor, sălii festive şi bibliotecii, tavanul a fost decorat cu  ornamente din stucatură, iar pereţii cu picturi valoroase. Între acestea sunt de amintit în mod deosebit două picturi de altar ale lui Pesky József reprezentându-i pe Sfântul Ştefan şi Sfântul Ioan. Cele două picturi, împreună cu tabloul altarului principal al Catedralei, au fost realizate concomitent în 1836 la Pesta.

Biblioteca palatului episcopal este deţinătoarea unor rarităţi de o inestimabilă valoare, o mare parte a publicaţiilor ecleziastice din secolele XVI-XVIII. Majoritatea cărţilor s-a regăsit în  colecţii franciscane şi minorite, respectiv în parohii.

Renovarea completă a palatului este departe de a fi terminată. Înnoirea, îmbogăţirea acestuia trebuie concepute ca fiind acele procese permanente, al căror scop final este - alături de crearea unei atmosfere în concordanţă cu tradiţiile diecezei noastre -cunoaşterea valorilor noastre într-un cerc cât mai larg, considerarea lor ca bunuri ale patrimoniului public.
 

Anul tematic:

Viaţă în spiritualitate: